Just another story

Dragul meu pitic de gradina,


Parca ieri ne-am cunoscut si ne povesteam vietiile de parca ne cunosteam de o viata intreaga, de parca nu ne-am mai vazut de ani de zile si dintr-o data am inceput asaltul de povesti una spre cealalta. Nu imi vine sa cred ca totusi a trecut doar un an de cand ne cunoastem dar parca au trecut secole intregi de peripetii fericite, de lacrimi varsate, de iubire neconditionata si conditionata, de intelegere reciproca si de certuri din iubire.

Ah ce frumos era la inceput cand pur si simplu era ceva nou pentru noi, o prietenie noua care nu se stia unde se va ajunge. Nu credeam ca vom ajunge sa plangem din aceleasi motive, ca ne vom face aceleasi griji in acelasi timp, ca suntem 2 paranoice, ca dam cu bata-n balta,ca vom comite aceasi greseala la infinit, ca ne vom descoperi una pe cealalta ca fiind sufletul pereche, ca ne vom intelege reciproc, ca avem aceleasi stari, ca vom iubi la fel de mult...

Ah piticul meu mic de gradina, ce dor imi este de tine in momentul asta, sa putem sa fim doar noi 2, sa ne povestim peripetiile, sa radem de tampeniile pe care le facem, sa plangem impreuna de fericire, sa ne imbratisam si sa ne consolam, sa ne spunem ca totul o sa fie bine, ca viata merge mai departe si ca n-ar trebui sa ramanem blocate intr-un moment etern...

Dar draga pitic de gradina, am ajuns sa sufar odata cu tine, am ajuns sa plang odata cu tine, am ajuns sa ma bucur odata cu tine, am ajuns sa te iubesc... Si iti scriu aceasta scrisoare in speranta ca si tu ma iubesti la fel de mult si ca simti la fel ca si mine ca momentele prin care am trecut impreuna sau separat ne-au apropiat una de cealalta, ne-au facut mai puternice, ne-au facut se ne iubim neconditionat si sa nu ne mai pese de restul lumii ce ne vrea doar raul.